Categorie dedicată mişcărilor şi grupărilor din cadrul Bisericii Ortodoxe (române, în primul rând).
Printre cele mai cunoscute şi mai controversate astfel de mişcări, a fost şi este Oastea Domnului, creată în 1923.
Alte mişcări şi grupări pot să fie mai puţin precizate organizatoric şi mai puţin cunoscute, precum Mişcarea Rugul Aprins (între cele două războaie), ori cele apărute în jurul: părintelui Visarion, "fenomenului" Pucioasa, "fenomenului" Vladimireşti.
NOTĂ: Această categorie nu aduce judecăţi asupra mişcărilor prezentate, ci le clasifică.
"Rugul Aprins" a fost o mişcare de redecoperire a Rugăciunii lui Iisus, în anii 1945-1950, la mănăstirea Antim din Bucureşti, generată de un grup de clerici şi laici, personalităţi proeminente din viaţa cultural-religioasă de atunci, între care: ieroschimonahul Daniil (Sandu Tudor), arhimandritul Benedict Ghiuş, arhimandritul Vasile Vasilachi, stareţul de atunci al mănăstirii Antim, părintele Roman Braga, prof. univ. Alexandru Elian, prof. univ. Alexandru Mironescu, scriitorul Paul Sterian, scriitorul Ion Marin Sadoveanu, poetul Vasile Voiculescu.
Grupul a fost desfiinţat de comunişti şi toţi membrii lui (dar şi unii simpli participanţi la întâlniri, precum părintele Dumitru Stăniloae ori preotul rus Ioan Kulighin, refugiat la Bucureşti în anii războiului) au făcut puşcărie.
Idealurile mişcării au fost perpetuate şi preluate până astăzi.
Această categorie nu se referă la mănăstirea Vladimireşti (Episcopia Dunării de Jos), ci la ceea ce se numeşte "fenomenul Vladimireşti", o mişcare la limita ortodoxiei româneşti, desigur, legată într-o anumită măsură atât de mănăstirea Vladimireşti cât şi de grupul Alianţa pentru Renaştere Spirituală (ARS).